Pot fi oamenii din România mai imaturi politic decât în 2018? Mă uit la comentariile și reacțiile pline de surprindere cu care oamenii au perceput „criza” numirii și desemnării noului Prim-Ministru din Romania. Mirarea mea este legată de imaturitatea cu care se cataloghează evenimentele, de la exagerările apocaliptice și conspirațiile ruso-euro-chino-americano-fobe la supralicitarea unor politicieni.
„Febra Galbenă” este conectată ombilical și își justifică existența âtât timp cât „ciuma roșie” rămâne relevantă în societate.
Nimeni nu prea mișcă politicienii la vârf decât prin trădări, condamnări penale cu executare sau dacă demisionează aceștia. Doar în ultimii 4 ani, Crin Antonescu, Dan Diaconescu și Victor Ponta au probat asta foarte clar. Dragnea nu este de mișcat din vârful PSD în viitorul apropiat la fel de sigur cum Iohannis nu este de mișcat de la Cotroceni. De pe aceste poziții trebuie privit și analizat totul, înainte de orice isterizare publică. Amândurora nu le pasă de ce se întâmplă cu cei pe care se presupune că îi guvernează. Atât fostul baron cât și fostul primar, aflați acum în poziții de răspundere, sunt âtât de iresponsabili pe cât ne putem imagina. Ce îi „mișcă” este reprezentat de ce se întâmplă cu cei care ar putea să le pună în pericol pozițiile de forță, nicidecum ce pățesc oamenii dacă crește impozitul sau dacă procurorii nu sunt trași la răspundere.
Cine credea că Iohannis este un om care face ce PR-ul l-a dese(m)nat că ar face s-ar fi supărat de mult dacă vedea dincolo de imaginea construită atent; de exemplu că de mai bine de 3 ani de când este președinte nu s-a zbătut în mod real pentru bugetarea a 5% din PIB pentru educație, deși provine dintre dascăli – e drept că cel mai bogat profesor din meditații pe care l-a cunoscut istoria post-comunistă, dar totuși. Uităm cumva că a fost primar printre primarii din România, nu de pe Lună, într-o perioadă în care Sibiul nu a devenit Noul Berlin, ci doar un oraș în care CET-ul nu stă iarnă de iarnă la limita falimentului. Glumește Deiu că dacă ar putea, Iohannis s-ar numi premier, dar președintele probabil visează la un Boc al său de multe vreme. De ce altfel ar fi schimbat, direct prin susțineri publice și indirect prin tăceri profunde președinții la PNL dar fără rezultatul notoriu al precedentului rezident al Cotroceniului.
Cine credea că Dragnea ar „apăra” cetățenii de abuzurile unui Sistem pe care nu îl pot controla își fac din nou iluzii. De când a intrat pe scena politicii naționale, Dragnea a demonstrat că face totul în interes propriu. În 2009 ajunsese Ministru de Interne, pentru 10 zile. A demisionat boscorodind ceva că nu poate asigura fonduri destule pentru angajații ministerului – în cele din urmă s-a „asigurat” Guvernul Boc că există fonduri, în minus! Motivul real al plecării lui Dragnea ar fi fost impunerea unui om la șefia DGIPI, așa că și-a băgat picioarele în orice responsabilitate guvernamentală, în acei angajați pentru care putea să lupte mai mult de 10 zile și a revenit la șefia Consiliului Județean.
Privind în ansamblu, cred că un pic de maturitate politică există, doar că acel procent din populație a renunțat la procesele democratice de alegere a reprezentanților și de implicare socio-civică. Bine observă Bogdan când spune că nu e surprinzător că societatea (n.m. în proporțiile din 2012 de exemplu) nu îi mai răspunde opoziției PSD când „dreapta” (n.m. beneficiară a unui sistem construit de Băsescu la Cotroceni) face acum apel la societate dar vreme de 10 ani a vrut să o reducă la tăcere! Nu poți deveni solidar cu așa ceva. Dar nici să cazi în extremă, uneori fantasmând la o (altă) „Albă-ca-Zăpada”, venind din Vest (sau Transilvania sau Oltenia). Au făcut-o destui vreme de jumătate de secol începând cu 1945, fără vreun rezultat bun pe termen lung.
